ADIO
Nu mi-a fost dat să-ți înțeleg plecarea,
Nici nu am căutat să înțeleg,
Cum nu-nțelege țărmul de ce marea
Duce-n adânc tot zbuciumu-i întreg.
N-am alergat plângând în urma ta,
Deși izvor de lacrimi necurmat
Mi-s ochii. Ce mai folosea,
Să știi ce mare-i dorul meu turbat!
Nu ți-am mai scris apoi nici o scrisoare,
N-am mai vorbit de tine nimănui.
Am îngropat iubirea-aceea mare,
În sufletu-mi. Iar astăzi, îl încui.
Nu vei mai ști ce dor îmi e de tine,
Cum număr zilele ce trec pe rând.
Atât mă rog: să-ti fie ție bine,
Și te mai mângâi doar la mine-n gând.
Atâtea lucruri par neînsemnate,
Dar pentru noi, neprețuit odor.
Hai, sterge-ți lacrima acum, bărbate,
Așa-s iubirile, se nasc și mor…
Ne vom purta durerea separat,
Ne vom vorbi în gând de toate cele,
Vei locui în gândul meu curat,
Vei fi tot timpu-n visurile mele.
Cât te-am iubit! Cât m-ai iubit! Știu bine,
Că ți-am fost dragă neînchipuit!
Plecăm la drum cu inimile pline,
Când ceasul despărțirii a sosit.
Adio, omul meu atât de drag!
Adio, partea mea de fericire!
Prind astăzi în al inimii șirag
Cea mai frumoasă perlă de iubire.
Redactor: Florentina Savu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 