De parcă se răscoală-n cer frunzișuri
Se-aude-un tropot de copite tot venind;
Și din zenitul clar un punct se vede;
Fărâme de azur prind forme de argint;
Poiana-și unduiește coama verde.
Ca niște lovituri de tobă se ascut
Răscolitoare valuri și îmi pare
Că se frământă-un iaz pe fildeși de mamut;
Și tropotul se simte tot mai tare!
Înfricoșatele coroane văluresc
De parcă se răscoală-n cer frunzișuri;
Reverberează mori – E-un timp neomenesc
Și simt cum potopesc în mine crișuri…
O iederă-și încolăcește,-n ritm latent,
Tentacule de plantă migratoare;
Privesc, din visul unui plop indiferent,
Cum fulgii albi se mistuie să zboare…
Se-apropie de lungul genelor un murg;
Argintifera-i coamă levitează
Ca frunzele vibrând, purtate spre amurg,
Ce-și alungesc copacii. Și nechează!
Mă iscodesc priviri adânci de magnetit
Desprinse par din steaua rătăcindă;
Și-l simt – e sufletu-mi de vânturi zdrențuit,
Cernându-mă pe-a apelor oglindă…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 