George Istrate

REFLECȚIE

Murim în fiecare zi puțin câte puțin
Și-n urma noastră, alții, să ne-nlocuiască, vin
Sosim de nu știu unde c-o zbatere și-un țipăt
Și ne-ndreptăm spre ceruri c-un spasm și c-un răsuflet.

Căci moartea e înscrisă în fiecare clipă
De când venim pe lume pe-a timpului aripă,
Iar între ea și viață este o luptă-a sorții
Pentru cedarea clipei de viață-n gheara morții.

Aceeași luptă-n ceruri pentru supremație
Se va fi dând între-a nu fi și viețuire?
E-un cerc perpetuu între lumină și-ntuneric
Închis între efemer și infinitul veșnic?

Dar, pân’la la urmă, viața iese biruitoare,
Căci, altfel, omenirea n-ar exista sub soare.
Crâmpeie de lumină din ceruri se coboară
Și nu lăsa-va Domnul, ce-i viu, în veci, să piară.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu