UMBRA TATEI ÎN POEME
Tata, când a fost să moară,
Că doar moartea nu murise,
N-a știut cât o să doară
Din poemele-mi nescrise.
Se-ntorcea în veșnicie,
Casa lui cea bătrânescă,
Și-mi lăsase taina mie,
În cuvânt să veșnicească.
Era toată despre Valea
Motrului, curgea pe vad,
Cum din fluier curge jalea
Stelelor, din cer când cad
Și le-acoperă uitarea,
Parcă le-a-nghițit pământul…
Steaua lui, necăzătoarea
Candeli mi-a făcut cuvântul
Să îl pun Sântă Măriei
La icoană sub ștergar
Unde-a plâns cu plânsul viei
Dinainte de altar.
Mă-ntreba din ochi de mama,
Și de crucea lor de fii,
Mă cheama să trecem vama
De la vii la veșnic vii.
Mă-ntrebase și de cânii
Decuseară dezlegați
Ce-și urmară-n deal stăpânii
De din gios de Rai plecați.
Via lăcrăma sub cruce,
Suitooare în potir
Și prescura…Trupu- și frânge,
Maica unge-L-o cu mir.
Și în taină, în Altarul
De pe Golgota de-acasă
Pregustarăm toți paharul
Sfânt, cu Dumnezeu la masă.
Eu, vin roșu și prescură
Ți-adusei la Preacurată,
De la noi din bătătură
La Prohodul Maicii, tată!
La Altar, să se grijească
Pruncii satului curații,
Îngerii să-i miruiască
Și pe necuminecații.
La Sântă Măria Mare
Sui dealul la Prohod
Cu colac și lumânare
Cum înscris-ai în izvod,
Jertfa cerii, luminare
Pentru neamul adormit.
De Sântă Măria Mare
La Altar s-a pomenit.
De Sântă Măria Mică,
Praznic am… de cununie
Să veniți la o ulcică
De pământ … cu apă vie!
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 