În toamna mea…
Cu fiecare frunză care pică
Începe uneori să-mi fie frică,
Că n-am trăit de-ajuns, c-au trecut anii…
La ce mi-ar folosi acuma banii?
Aş cumpăra maşini, averi, palate
Şi ce? Dar tinerețea nu se poate!
Aş face-un împrumut la „Banca Vieţii”,
Vreau să-mi revendic anii tinereţii!
Aş merge pân-acolo cu-ndrăzneala
Morţii de pot, i-aş arunca momeala…
I-aş sugera de poate, să mă sară
Iar ea ar riposta; „A câta oară?”
Cu fiecare frunză care zboară,
Începe amintirea să mă doară
M-aş mai întoarce-n timp să-mi caut anii…
Morţii de pot, i-aş da toţi gologanii!
I-aş spune să mă lase doar un timp,
Să mai trăiesc măcar un anotimp…
Să fie anotimpul tinereţii,
Cu flori de tei să-mi plângă toamna vieţii!
Redactor: Florentina Savu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 