Nicoleta Lupu

Înserarea

Am înșeuat apusul spre răsărit, în zare,
Mă apăsa osânda pe umerii amândoi,
Pierdutu-m-am în ploi de stele căzătoare,
Lăsat-am pradă nopții și ziua de apoi.

M-am adăpat cu ploi venite de niciunde,
Si le-am oprit la granița cu moartea,
Voiau să-mi spele pata de pe frunte,
Într-un târziu, când se lăsase noaptea,

E luna mult prea mare, sau mie mi se pare!
Ori, n-am privit-o eu îndeaproape,
Cu fața ca de ceară, se-avântă peste mare,
Și-mi mângâie obrazul cu apa de sub pleoape,

E-atâta înserare, cum nu am mai trăit,
Prinos de osanale din ceruri se aude,
Să fie așa ușor și dulce un sfârșit,
Un vers cântat in șoaptă pe-un portativ de unde?

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu