Izvorul dorului
Hoinărit-am viața-ntreagă și-am bătut la uși străine,
Umilită uneori și uitând, prea des, de mine!
Căldărușa mea din suflet, până-n vârf, plină-i cu dor
Și-a-nceput să se reverse din al inimii izvor.
Dorul de mamă și tată îmi macină somnu-n noapte,
Lovind stăvilarul minții năpădit de griji deșarte!
Scuturat-a de pe mine dulce floare-a tinereții,
Ruptă de nedreapta soartă din cărunții ani ai vieții.
Înspumat, curge un dor pe răzorul de pe frunte,
Scrijelit de-ncâlcitura deasă-a temerilor multe,
C-un nod răsucit pe fusul gândului neadăpat,
Pe grinda șubredă-a ființei, într-un cui stă spânzurat.
Rabdă, suflete și plângi dacă-așa-ți este sortit,
Să te zbați ca apa-n piuă, lipsit de tot ce-ai iubit!
Numai dorul te colindă în nopți triste și pustii,
Tulburându-ți liniștea c-un dor după-ai tăi copii.
Seca-ți-ar, măi dor, izvorul și te-ai preface-ntr-o stâncă,
Sfărâmat de val și dus către-un fund de mare-adâncă!
Praf râșnit în mori de vânturi și-mprăștiat pe drumul mare,
Ca tot omul, plin de tine, să te frământe-n picioare!
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 