Petre Vatuiu

Nu te întoarce!

Te-am așteptat o tinerețe,
Că nu știam că nu mai vii
Și mi-am hrănit-o cu tristețe,
În nopți târzii, în nopți târzii.

Și tot ardea, ardea în mine
Un dor pe care l-ai uitat
Și mă ținea legat de tine
Deși demult te-ai depărtat.

Și câte lacrimi pentru tine
Au curs în fiecare zi!
De dorul tău, cu orișicine
Aveam a te asemui.

În nopți tăcute și albastre,
Prin luminişul cu trifoi,
Privighetoarea se-ntristase;
Plângeam și eu și ea, de noi.

Dar tu n-aveai habar, străină,
De veri aprinse când plângeam,
De toamne ce aveau să vină,
De mine că îmbătrâneam.

Un trist amurg se abătuse,
De tine n-aveam să mai știu,
Peste trifoi ploua cu frunze
Și peste mine cu pustiu.

Salcâmii-s arătări uscate,
Privighetoarea n-are pui
Iar eu, pe drumuri neumblate,
Sunt rătăcitul nimănui.

Tu te prefaci nevinovată,
Pășind prin frunze ruginii
Și cu privirea aplecată,
Nu știi la care ceas să vii.

Dar azi mi-s tâmplele cărunte
Și-am adunat atât amar,
Că pe cărările pierdute,
Tu te-ai întoarce în zadar…

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu