Iubito
Iubito, iarna-i cenușie, iar eu am fost într-un exil,
Iubirea noastră e târzie, parcă si gândul e ostil,
Confuziile fac o punte între un mâine și un ieri,
Mi-s tâmplele și mai cărunte, azi ochii mei sunt prizonieri.
Dorul e-o pasăre albastră, rănită de atâtea ploi,
E iarna vieții la fereastră și a lăsat copacii goi.
Mi-e dor de clipa înflorită, de-nfiriparea din amurg,
De zarea albă, ctitorită doar de ninsori ce-n taină curg.
Mi-e dor de ochii tăi albaștri, ce își luau zborul printre fluturi,
Și ieri, și azi sunt doi sihaștri, iar tu zăpezi, în mine, scuturi.
Știi…îndoiala-și face casă, din temelii, la mine-n gând,
De ieri, o liniște m-apasă și-mi stă în prag un dor flămând.
E-atâta lacrimă-n tăcerea care-a căzut pe înnoptat,
Pământu-și află mângâierea într-un amurg, de dor sculptat.
E o tăcere care țipă, zvâcnind în inimă și-n gând,
Din ceruri, fiecare clipă formează punte spre pământ.
Nu știu ce-aștept, nu știu ce doare , de ce albastrul naște stele,
În gând, oceanul de ninsoare a închis inima-n zăbrele,
Dar cum să-nchizi în ghețuri mute zvâcnirea unui câmp cu maci,
Cărarea, pasul îl asmute, zăpada arde…și îmi taci.
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 