REFLEXII…
Se-adapă gândul în fântână,
Se scaldă-n ochiul fermecat,
Iar soarele te încunună
Spălându-ți trupul de păcat.
În claritatea din adâncuri
Cu chipul tău prea-luminat,
Mi-erai înșiruiri de rânduri
Iar eu cu pana te-am salvat!
Din zboruri scurte peste ape
Ai adunat albastrul tot
Fără să știi c-o să te-ngroape,
Iar eu să te salvez nu pot…
Și totuși, ai motiv a plânge
Căci viața noastră pe pământ,
E trecătoare și se stinge
Precum o flacără în vânt,
În cercuri albe stai zidită
La fel ca Ana în pereți,
Femeia mea prea-mult iubită
Putea-vei oare să mă ierți?
M-apucă așa o nebunie
Din disperare că te pierd,
Cât te-am cântat în poezie!
Cum aș putea să nu te iert?
Tu lasă lacrima să-ți cadă
Spălând tot cerul de păcat
Când va cădea prima zăpadă,
Și am să-ți strig că te-am iertat!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 