SUFLETUL NU MINTE
Eu scriu așa cum sufletul îmi zice.
El e acela care-mi dă poruncă,
Cu glas domol: „Te rog frumos, amice,
Azi, să mă ierți că, iar te pun la muncă”!
Ce zice el e sfânt, întotdeauna!
Nu îndrăznesc să-i trec pe dinainte,
Sau să-i întorc o vorbă, măcar una!
Vorbele lui sunt miezuri de cuvinte.
Sufletul mi-e prieten de o viață.
Așa prieten nu găsești pe-afară.
Știți ce mi-a zis, acum, de dimineață;
Să nu îi uit pe cei care plecară!
Și deschisei o ușă spre trecuturi
Din care mi se trage rădăcina.
Nu mi-e rușine că miros a luturi.
Țăranii, toți sunt rudă cu Lumina!
Când sufletu-mi vorbește cu bunicii,
Sau cu părinții duși în lumea bună,
Eu, parcă zbor cum zboară licuricii,
Pe la fereastra nopților cu lună.
Ce-aș fi dacă i-aș șterge de sub frunte,
Pe toți acei din preajma vieții mele?
Bunicii și părinții mi-au fost punte,
Și-au plâns în locul meu, la vremuri grele!
Sufletul niciodată nu ne minte.
Pe nimeni n-a mințit de când se știe.
Azi am simțit dorința lui fierbinte,
De a-i cinsti cu glas de poezie!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 