Mi-e toamnă
Poeme scrie toamna pe poteci,
Apusul se-odihnește prin frunzare,
Cu fiecare clipă mă petreci,
Dar pui, absent, iubirea-n buzunare.
Tu-mi ești, în fiecare clipă, poezie,
Copaci, în toamnă, cer înmugurirea,
Eu, pentru tine, sunt o nebunie
Și, vinovat, ți-ascunzi ușor privirea.
,,Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,
Iar frunzele-au pornit în cătănie,
Mi se apleacă dorul la pământ,
Împovărat, ca toamna ruginie.
Mi-e toamnă și te simt înstrăinat,
Albastrul nu-mi mai râde în privire,
În părul meu acum s-au aninat
Tăceri și brume…și mi-e istovire.
În vatră, focul scapără scântei,
Mă mângâie-un parfum de mere coapte.
Văd umbra ta pierdută pe alei,
Pe vânt se trec acum sinistre șoapte.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 