Efemeritate
Atinge ale vieții răzvrătite strune,
Clădește zid neliniștit de fapte,
„El moare-n steaua care apune”,
În palme-i luminează vise coapte.
Străbate lungi cărări, cu cutezanță,
Tot căutând a gândului minune,
Înveșmântat în mantie de speranță,
„El moare-n steaua care apune”.
Alungă vorbe și iluzii zdrențuite,
Atinge clipa mută care se supune,
Apoi, pe luturi de tăcere ruginite,
„El moare-n steaua care apune”.
Privește ploile de amintiri robuste,
În ochii minții alb docil repune,
Lasă nemărginirea să îl guste,
„El moare-n steaua care apune”.
Și a-nțeles că roșu-i efemer,
Că-n iarna vieții negrul se impune,
Se resemnează, lângă norii din mister,
„El moare-n steaua care apune”.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 