Norii
Hai să scoatem iarăși arcul de la grindă
Și să-ntindem coarda până când vibrează!
Mi-a călcat necazul pragul de la tindă,
Pieptul îmi vuiește, pumnii se-ncleștează!
Norii albi din vara ce-mi uimea privirea
S-au cernit a moarte. Stoluri de cioroi
Se întind ca râia și nemărginirea
Se îneacă-n balta plină de noroi.
Unde sunt bărboșii cu priviri de fulger,
Umerii de piatră, palmele crăpate?
Când trăgeau în ceruri cu săgeți de sânger,
Până și Zamolxe făcea pasu’-n spate!
Gata nedreptatea, gata vorbăria,
Arcurile-n mână, lancea la picior!
Să zdrobim sub talpă toată șerpăria,
Țarina-i a noastră, nicidecum a lor!
Ia priviți în urmă, să vedeți strămoșii
Cum așteaptă semnul jarului din noi!
Ei ne-au lăsat Țara! Noi suntem fricoșii?
Eu am arcu-n mână, pregătit. Dar voi?
Vasile Dumitru Chipirișteanu
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 