Eugenia Spătaru

SUFLET ÎNCERCAT

Te zbați în neputință, suflet obosit,
Și alergi fără încetare pe drum de gânduri vechi
Iar, bobul de credință ce nu te-a părăsit,
Îl pui să încolțească în palmele perechi.

Și cari pe spate veacuri, și neamuri, și blesteme,
Și-al zilelor drumeag ce-n față se așterne
Și cari pe spate clipa ce-n veac o să te cheme,
Când viața, ca o frunză în toamnă se deșterne.

Și cari pe spate doruri, toarse de Lună în noapte
Și visuri plămădite în palma cerului
Tăcut privești secunda ce scade și împarte
Și anii ți-i adună pe ghemul timpului.

Te zbați în neputință, suflet încercat
Ce aduni și flori, și spini, și doruri, și dureri
Tu, cel care duci pe umeri credință și păcat
Tu, cel de peste veacuri, de astăzi și de ieri.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu