Flori Cristea

EȘTI RANA MEA CEA MAI FRUMOASĂ

Și de-ar fi să-mi fii, femeie, rană fără vindecare,
Aș iubi durerea care m-ar cuprinde pân’ la os,
Te-aș iubi până la țipăt, te-aș iubi cu disperare,
Ție ți-aș aduce-n palmă poezia mea, prinos.

Dac-ar fi să-mi fii un cântec, doina mea ai fi de jale,
Te-aș cânta pe portativul ce mă sfâșie-n felii,
Te-aș zidi în mine însumi, dacă n-ar fi altă cale,
Dar să-mi fii și-n veșnicie, dar să-mi fii, auzi?să-mi fii!

N-am știut că fără tine nu găsesc vieții rost,
N-am știu cum doare dorul, când viorii-i sunt arcușul
Și ca un soldat bătrân, de un veac uitat în post,
Pentru clipa despărțirii-n taină strâng în pumn cartușul.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu