IUBIRI BLESTEMATE
Se scutură valul de furii deșarte
și Marea se-mbracă în aur de toamnă…
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
privește spre Cerul ce-i mult prea departe…
Nu-i el vinovat că e-acolo din veci.
Nu poate sa fugă niciunde, de-ar vrea.
Îl țin jurăminte departe de ea,
și-n verile seci, și-n iernile reci.
Sfârșește idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-și afle odihnă,
plângându-și IUBIREA, IUBIREA Divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.
Își sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer și-n liniști de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.
Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-și Soare și Lună, și Marea și Cerul-
cu dor și Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească…
Redactor: Florentina Savu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 