Amurg
Firele de păr rebele s-au albit demult la față
Semn că anii au trecut și au luat cu ei tribut,
Pingelind câte-o opincă viața nu te mai răsfață,
Gândurile lapidare scormonesc ce-ai petrecut.
Zorile îți sunt departe iar amurgu-ți bate-n geam,
Pașii parcă-s mai molateci și nu vor să se grăbească,
Încă mintea ți-i deșteptă și se-ntrece în bairam,
Doar așa e mersul vieții, pe cărarea omenească.
Au fost poate zile bune îmbrăcate-n flori de tei
Și-au trecut precum o boare peste părul înspicat,
Ai primit răsplata minții cu lumină de la zei
Prinzând visul de-o aripă cu un sceptru de-mpărat.
Au fost zile bune, rele, ca o pasăre în zbor
Către cerul cel albastru ai privit adeseori,
Căutând mereu răspunsuri pentru omul trecător,
Le-ai primit sau poate adesea au rămas scăldate-n nori.
Dar acum către amurg zilele îți par mai scurte,
Mai aduni holde-n hambare pentru cei din urma ta
Și te-așezi pe-o bancă-n tinnă ca pe șaua unui munte
Să-ți auzi râzând nepoții care-n joc s-or avânta.
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 