Eu și toamna
,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT „
În desfrunzire pomii,foșnesc ultimul cânt ,
E cântecul de jale al brațelor uscate,
Pe care vântul toamnei le lasă despuiate.
Către amurg,grăbiți, norii mai iute-și mână
Culorile cernite,furtuna ce-o să vină.
Din sufletu-mi plecară și primăveri și veri,
Constat cu întristare , nu mai sunt cel de ieri.
Mă-mbie crizantema cu tot parfumul ei
Dar cum să ma mai bucur când pașii mei sunt grei,
Și când amurgul sumbru, cu tot griul din el
Trupul mi-ncorsetează în chingile-i de-oțel!
Înfrigurat și trist abia schițez un zâmbet
Căci teama și durerea s-au cuibărit în suflet.
O clipă te rog toamnă, oprește-te din mers ,
Pe-o frunză arămie, să-mi scriu ultimul vers.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 