Nu plânge, iubite!
Nu plânge, iubite, că toamnă e iar,
Că urlă copacii cu lacrimi amare
Când frântele ramuri le cad pe cărare,
Când frunze uscate pe glezne tresar!
Nu plânge, iubite, că vara-i departe,
Că noaptea, în vis, în dor te îmbraci,
Că suntem acum cu un an mai săraci,
Că toamna ne duce cu gândul la moarte!
Nu plânge, iubite, spunându-mi că marea
De noi a uitat, doi păgâni aiuriți,
Amintește-ți atât: cum eram fericiți,
Pe nisipul fierbinte, admirând înserarea!
Nu plânge, iubite, că iarna-i aproape,
Că în brațe acum nu mai poți să mă ții,
Mă uită, de vrei, nu mai suntem copii,
Ca de mână să trecem ale vieții etape!
Nu plânge, iubite, că uita-vei de mine,
Rătăcind inutil pe-nghețate poteci,
Că veni-vor doar zile ploioase și reci
Alungând trist iubirea din zile senine!
Nu plânge, iubite, că lacrimi se frâng,
Scăldate-n mâhniri ce aduc despărțiri,
Nu plânge de dorul pierdutei iubiri,
Doar lasă-mă, azi, de-ntristare… să plâng!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 