Mirela Butacu

E TOAMNĂ IAR

E toamnă iar iubite,-i toamnă iar,
Cafeaua are gustul mai amar
Și frunzele se-ngrămădesc la geam
Căci le-a gonit rugina de pe ram,

Stropii reci de ploaie parcă-s beți
Cad înadins, să biciuie-n pomeți
Suntem de zâmbet parcă tot mai goi,
Vara s-a ofilit, cu tot cu noi,

Nostalgiile, uscate flori în glastră
Par niște umbre reci în preajma noastră
Cu gheara unei crengi de măr uscat,
Pervazul inimii deja l-au sfâșiat.

Buze crăpate, sorb tristeți din dalii
Curcubeul curge din vitralii,
Și eu cu toamna, la urechea ta
Iubite vreau să-ți spun, să-ți spun ceva!

Să-ți spun, să strig, să urlu din toți porii,
Că ni se duc din vise toți cocorii,
Că toate-n noi răsun-a pustiire
Și calendarul nostru-i mai subțire…!

Ne mustră timpu-n roțile dințate
A unui ceas, ce-n două piepturi bate
Că risipim secundele-n nimicuri,
Nu sigilăm orgoliile-n plicuri!

Și între noi, stă ușa și-un perete
Și-un munte dintr-o stâncă de regrete,
Dar mai aștept ca ziua care vine
C-un deget să te-mpingă către mine.

Și toamna-mi face semn cu ochiul stâng,
Că mi-te aduce ea, deci n-am să plâng!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu