E toamnă
Foșnesc în toamnă frunzele cărunte,
,, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,
Le prinde-n vuiet crângul într-un cânt,
Târziul gând culcându-mi-l pe frunte,
Îl prind în vis și-ncep a-l fredona,
În glasul dezmierdării îl cufund,
De-a toamnei inimă să îl ascund,
Când ramul desfrunzit l-o legăna.
Pământul ud amorul ascunzând,
Sub pași, călăul frunzelor pândește,
Când vântul, fără milă, desfrunzește,
Copaci…furia toamnei înfruntând,
Nebune ploi tânjesc sărutul rece
Al buzelor, pecete-ntr-un descântec,
Pământul așternându-mi-l pe pântec,
Porunca depășind pe cele zece…
E toamnă iar, doar umbrele sunt vii,
La ceasul înserării plâng cu norii,
Doar gândul îmi mai zboară cu cocorii,
Prin frunzele desprinse, arămii.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 