În cochilie
Poate ca este timpul să plec de lângă voi
Nopți fără de odihnă și zile de coșmar,
Dar voi sfinții-n țărână tot ce mi-ați dat în dar
Chiar dacă sub povara scrâșnită mă-nconvoi…
Poate ca este timpul să vă abandonez,
Dar mult prea mult din spirit cu voi am risipit
Și-am asudat veșmântul ce-n schimb mi-ați oferit,
Să nu-l mai pot desprinde când încă sângerez!
Căci ați fost voi și spinii ce mi-au crescut în păr,
Și rânduirea sacră de Dumnezeu lăsată…
Dar ce-am trăit aievea aș mai trăi odată,
O frângere deplină în duh și adevăr!
Poate ca este timpul sa fug din ce mă doare,
Cu-aripile desprinse de sub cenușa lor…
Sa zbor cat mai albastru când zborurile mor,
Acolo unde râul se odihnește-n mare!
Dar voi iubi iubire,trăind pe datorie,
Strângând în palma cioburi de foc și de cristal,
Ca să renasc din valul rostogolit la mal,
Un bob, un fir de aur ascuns în cochilie…
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 