Timp de anotimp(Bacovian)
E toamnă-n cer și toamna pe pământ,
pierdută-n praf e ultima mea vară,
pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,
nu înțeleg ce spun, dar mă-nfioară.
Nori plumburii se scurg într-un descant,
un singur strop ajunge ca să doară,
apusu-i palid, răsăritul frânt
și zi și noapte cețuri grele zboară.
Copacii nu mai au nici un cuvânt,
suspină doar când frunza dă să moară,
deși-s legați prin tainic legământ,
s-o reînvie iar la primăvară.
Trecut de echinocțiu mă frământ,
că-n iarnă plec a nu știu câtă oară,
sunt prins în ritualul vremii sfânt
și tot mai des, în gând se face seară.
E toamnă-n suflet, chiar și pe pământ,
strâng amintiri din fiecare vară,
pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,
acum le deslușesc întâia oară.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 