În genunchi mă rog sub lună
Te iubesc cu disperare, cu tumult și cu uimire,
Te iubesc cu nopți de veghe și cu zorii de nesomn,
Te iubesc ningând năvalnic și-n topiri de streșini molcom,
Te iubesc cu viața toată scrisă-n trupul meu de om.
Te iubesc în suflet stele și în floare alb petală,
Te iubesc în trandafirul plin de ghimpi ce mi-ai adus,
Te iubesc fugind de mine ca de-o dragoste năpastă,
Și iubesc a frunții cută ce-mi aduci în dar supus.
Fără-o regulă concretă te iubesc în mine simplu,
Te iubesc în ceasul mândru când speranța o retezi,
Te iubesc cu toată spaima lumii-întregi în oglindire
Și cu moartea răsturnată în a tainelor livezi.
Te iubesc departe vreme cu padurea-n desfrunzire,
Te iubesc în foc năpraznic și cu dor din ii curgând,
Te iubesc în toată clipa aripilor despletite
Și te-aștept în ceasul iernii fericire colindând.
În genunchi mă rog sub lună să-ți lumine cu iubire
Mintea grea în spaima ceții să ți-o curețe de glod,
Să vezi drumul către casă scris cu lacrimă-argintie
Când te-aștept să-mi fii iubire, steaua cerului de nord.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 