Gândește-te viață
M-ai uitat pe o bancă,în ploaie, plângând
Fără nici o speranță, fără nici un gând
Un deșert înghețat în noaptea din piept
Gândește-te viață cât e de nedrept
Te strigam și glasul amorțit se pierdea
Prin parc, printre umbre, iubirea-ncolțea
Din norii înalți, stele moi de ceață
Cern încet peste mine, diamante de gheață
Prefăcută în tunet, o gutuie-a căzut
Prin ploaia de toamnă, cerșesc un sărut
Iar rănile mele, sunt păsări-lăstun
Întrebări scrijelite, pe coajă de-alun
Nu-i loc pentru mine, doar tăcere și noapte
Pe banca udă adorm două șoapte
Un vis ațipit ,sub o frunză căzută
Se naște fantomă-ntr-o lume-absolută
Ne-a mințit timpul ,flămând, pe-amândouă
Plimbându-mi pe gene oceane de rouă
Sub pleoapele-nchise ierni albe de flori
Gândește-te viață și la noi uneori
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 