Ecoul disperării
Infinit de năzuințe se înneacă-n soarta tristă
și-n adâncul neființei unde negura persistă.
Pentru noi, cuvinte goale ce sună a tobă spartă,
puse-n ritm și-n protocoale, menite să ne despartă.
Vise doar de preamărire, strigate a câta oară,
lume mințită-n neștire, să asculți, să nu te doară?
Urlă-n hău pustiul minții și ecoul îi întoarnă
scâncetul ce-l fac părinții, când minciuni ei ne tot toarnă.
Zâmbetele azi sunt triste și din ochi, izvoare curg,
în infern vrem toți să ardă, precum soarele-n amurg.
Toți acei ce sting dorințe și omoară vise-n fașă,
proclamând de zor sentințe, pocnind astăzi din crăvașă.
Lumii, plină de gargară, ce e veșnic obosită,
îi vinzi azi pâine amară și oase de porc sau vită,
O supui la un travaliu-a morții care stă să vină,
fără să uiți un detaliu, că nu-s mulți să te susțină.
Din mușchiul nostru de vită, vrei să scoți doar suc de rodii,
pentru lumea de elită, pentru restul, vorbe-n dodii.
Va veni și ziua noastră, după noaptea cea din urmă,
și-om privi de la fereastră, rătăcirea ta de turmă.
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 