Maria Tudor Miriam

Tăcerea

Mi te-ai desprins din piept cu tot, cu maci,
M-ai lăcrimat și ai ales să taci,
Când verbul ,,a iubi” l-ai conjugat
Cu zbucium, îndoială și păcat.

Tăcerea l-a strigat pe Dumnezeu…
Și a venit…știa că mi-este greu,
Trei îngeri mi-a trimis la asfințit,
Să dăltuiască pană, din cuțit.

,,O clipă, inima mi se făcuse cer”,
Tu îi fuseseși doar un  temnicer,
Și a zburat cu fluturi de zăpadă,
Apoi a înflorit într-o livadă…

Tăcerea mea e-n tot ce am iubit,
Tăcerea ta e lamă de cuțit,
E-nverșunarea ta izbită-n stâncă,
Tăcerea mea e-albastră și adâncă.

Bat clopote în cer și pe pământ,
La nunta fără miri și legământ,
Și tac în noi cuvintele nespuse,
Când drumurile noastre sunt opuse.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu