PAHARUL SĂ MĂ PLÂNGĂ
nu mă certa iubito sunt vinul tinereții
trandafiriu și aspru zdrobit în teascul vieții
am fermentat în floarea surâsului tău dulce
și beat de clarul lunii bat cuiele în cruce
nu mă căiesc de clipa ce s-a uscat în palmă
în mine comedia s-a transformat în dramă
ce nu-nțeleg acuma e cine a stins lumina
și cine vrea să cadă în liniște cortina
sunt beat de gustul dulce al gândului amar
aud chemări de îngeri făcute în zadar
îmi beau acum trecutul și veacul ne-nceput
tu strânge-mă în brațe și fă-mă dispărut
țintesc cu arma-n mână orbite fără ochi
mai fă-ți un semn al crucii descântă-mi de deochi
mă mușcă lighioane de tâmple și de frunte
parfumul gurii tale îl las să mi se-ntâmple
tu limpede ispită nu mă certa că vinul
are vederea scurtă și gustul ca pelinul
îmi limpezește visul acesta pământesc
în care iadul pare un cântec îngeresc
mă lași să-mi beau amarul din râuri tulburate
de-o lume ce ne-nfige cuțitele în spate
în negura aceasta mi s-a-mbătat cuvântul
se clatină cu mine și cerul și pământul
privește zorii zilei mă latră și mă mușcă
și viața mă pândește cu sufletul în cușcă
din ochii tăi de mamă sorb muntele de sare
când singur mi-este mersul în mâini și pe picioare
nu mă certa iubito cu gust de pere coapte
reconstruiește-mi trupul în fiecare noapte
blesteamă-mă să-mi fie din ce în ce mai bine
nu mă certa iubito căci beau de dor de tine
paharul să mă plângă pân’ mi s-o umple gura
neguvernat mi-e gândul… în cap harababura
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 