Din câte lacrimi
Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?
Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?
Şi câte lacrimi pot ucide omul,
C-am plâns cât toată lumea la un loc!
Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,
C-aş fi murit, să scap de-al ei amar
Dar ochii tăi şi chipul de zeiţă
M-au ţinut viu, să ard molcom pe jar.
Mă poartă dorul pe poteci străine,
Mi-e frig sau poate nu mai ştiu ce simt,
Adie vântul cu poveri de tine
Şi lacrimi cad şiroaie pe pământ.
Mă-neacă-n frunze toamna cu cruzime,
E-atâta toamnă de atâta timp!
Pe-o bancă ruptă un pribeag își ţine
Chitara-n braţe, ca pe un copil.
Îl rog să-mi cânte, ca să mă aline,
Îi spun şi lui de suferinţa mea,
Dar ce ar şti chitara despre tine…
Şi plec plângând în toamna asta grea.
Dezleagă dorul ce m-a prins de tine,
Priveşte-mi ochii umezi cum sclipesc,
Te rog, coboară-ţi gândul către mine!
Din câte lacrimi vrei să mai trăiesc?
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 