Capriciile toamnei
O toamnă capricioasă ne calcă bătătura,
Își poartă umbreluța de soare ca baston,
Îi scapără privirea și-și țuguiește gura
Când vântul se încinge, pornind un maraton.
În apriga vâltoare cad frunze arămii
Țesând în jurul toamnei covor multicolor
Iar umbra înserării dezlănțuie stihii,
Care pornesc să geamă, formând lugubru cor.
Un fulger se aprinde pe ceru-ntunecat
„Și noaptea peste lună trec turmele de nori”,
Un bici de foc ii stoarce iar cerul, încărcat,
Își ușurează greul plângând până în zori.
Se stinge-ncet urgia sub soarele ghiduș.
O mantie din frunze prinse în mâzga rece,
Țesută cu mândrie de vântul jucăuș,
Îmbracă-ncet pământul pe unde toamna trece.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 