Din abis spre lumină
În trei decenii aberante
Ne-ați tot înfipt în spate șișul,
Noi am continuat suișul,
Dar am îmbătrânit pe pante.
Am acceptat și compromisul
Scrâșnind din dinți și din măsele,
Dar l-ați împins pân’ la plăsele
Și brusc ne-a apărut abisul.
Întinși pe mese-n chirurgie
Privim cu groază-n răni deschise,
La visuri moarte, ori prescrise,
De crunta noastră letargie.
Ajunși la capăt de cărare
Cu plete prea devreme-albite,
Și cu speranțe năruite,
Simțim acut ce rău ne doare !
Am tot urcat fără odihnă
Pe căi greșite, înspre moarte,
În trei’șicinci de ani de noapte,
Da-n hău e-o rază de lumină.
Abisul arde ca o torță,
Și zori trandafirii se-arată,
Iar rana ni-e cicatrizată,
Și viața-n noi revine-n forță.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 