DRUM ILUZORIU
Crestele stau mute, pierdute prin cer,
Uriaș cu fruntea sprijinită-n ceață,
Muntele acesta seamănă mister
Și-l urcăm cu toții, agățați de-o ață.
Nu știm foarte multe din fragilul chit
Semn de întrebare pus printre răspunsuri,
Slalom pe versantul cel înzăpezit,
Start la școala vieții asimilând cursuri.
Ochii sparg reduta de-un alb diafan
Se precede-n zare mantia vrăjită,
Dumnezeu atinge creștetul profan
Plasă pentru lumea încă adormită.
Unii merg ‘nainte cu aplomb elan
Trecând prin hățișul treptelor incerte,
Alții tot bat pasul pe loc de un an
Fără să se roage cerului să-i ierte…
Sufletu-mi îngheață și-mi suflu în mâini
Se îngreunează în spate povara,
Resemnat în minte mi se dospesc pâini,
Vântul aprig bate legănându-mi scara.
Țintele din talpă scrijelesc anost
Zilele trec iute, viața se grăbește,
Azi am zărit vârful, norocos am fost!
… și speranța mușcă mintea mișelește!
Cu destinu-n frunte, ochii pironiți
Strălucesc pe neaua proaspăt așternută,
Norocoși sunt astăzi ultimii sosiți
Ce-ar urca iar panta bine-cunoscută.
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 