Noaptea oarbă
„SE ROTESC FUIOARE VEȘTEDE DE CEAȚĂ”
Brațe muribunde-n zbateri mă înhață
Și mă strâng puternic, prinsă-n chinghi de foc,
Gem dureri în mine, veacuri la un loc!
Plânge-n codru bunul, sub stejarul falnic,
Lângă el gorunul îl jelește-amarnic,
Lung suspină maica de sub bolta stinsă,
Trist și taica-ncruntă fruntea lui cea ninsă.
Plânge Pruncu-n iesle, l-am abadonat
Să pornim colinda falsă peste sat,
Pâlpâie-n icoane candela aprinsă,
Doarme geana lumii de beznă atinsă!
Marea se-nfioară, bate-a vrajbă vântul,
Valul mă răstoarnă, țipă-n gât cuvântul,
Cântec de sirene cheamă din adâncuri,
Povești dezgropate mă târăsc în smârcuri.
Chem în noaptea oarbă îngeri de lumină
Să-mprăștie ceața din ochiul de tină
Și ninsoarea albă trupu-mi troienească,
Sufletul să-mi zburde, prin fulgi să renască!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 