Dorel Rotariu

Auzi-ne, Nichita!

„Du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi tâmpla de stele”

Așa visa Poetul care purta în sine,
O împletire-naltă a lumilor-culori,
Când sub arțari zburdând, senin copil ca mine,
Văzu pe Marte zeul cu fulgeru-i de-orori…

Murea copilăria ca-n ceruri, curcubeul,
Deasupra-mi zburau păsări ce împroșcau cu foc,
Trunchiuri de om, de arbori se înălțau ca zmeul
Ce-l ridicase tata, spre soare-n tandru joc.

Ce caut eu, copilul, într-un oraș ce arde
Când tata n-are mâna ce-a înălțat pe zmeu,
Când secetă-i la pieptul la care-mi țipă frate,
Când trenul pribegiei ne pare-un Elizeu ?!

Sub pas izbit de cizme și vuiet de șenile,
Fug basmele în file inchise din povești,
Cât hidra urii, chipul ‘și-arată către fire,
Spre cimitir se-nșiră zburdări copilărești!…

Am vrea să ”șuieri luna”, prefă-o în iubire,
”Leoaică” care mușcă din inimi de stăpân,
Oprește derapajul spre vis de-mbogățire
Cu porumbeii minții și ramuri de măslin!

Patosul din versuri, ”flăcări roșii-nalță”
Urcă-ne-n vibrația-ți de proroc distins,
Ajută-ne, stigmat să punem pe-acea față
Ce nu e lumânare, Ochiului nestins!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu