Și iarăși simt ură…
Las ochii să cearnă
Din gene de iarnă
Doar lacrimi de ură
Pe-a sorții măsură.
Nu-i nimeni să știe
Cum mor deși-s vie
Și numai tăcerea
Îmi simte durerea.
Prin haos de gânduri
Aștern niște rânduri
Pe val de speranță
Cerșind toleranță.
Dar marea e crudă
Nu vrea să m-audă,
Speranța dispare
Și-un gâde apare.
Se uită spre mine
Cum ard în ruine,
Apoi ia securea
Și-mi taie pădurea.
Pădurea de vise
Cu flori de narcise,
Și pomii cu stele
De șoapte rebele.
În care de-o vreme
Văd dorul cum geme
Și-mi scutură clipa
Rupându-mi aripa.
Și iarăși simt ură
Pe viața mea dură
Iar răul veghează
Să n-am nicio rază!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 