Unde ești?
(Tatălui meu)
Mă uit în oglindă, lung, îngândurat.
Care-i chipul tatei? Doar nu l-am uitat…
Așa-i era fruntea? Poate și pomeții?
Cum avea privirea-n poarta dimineții?
Ochii erau ageri, cu licăr de iarbă,
Era iute-n vorbe, ca în prag de vrajbă.
Fața lui osoasă, puțin alungită,
Povestea în riduri viața chinuită
Pe care a dus-o neamul de țăran
Născut în pustia zisă Bărăgan.
Ceafa-i era arsă ca pâinea răscoaptă,
Palma bătucită, pân’ la os crăpată,
Spatele ca bradul, părul ușor creț,
Pe viața curată punea mare preț.
Îi plăcea mult hazul. Doamne, cum râdea
Când se ziceau glume-n drum, la canapea.
Îmi spunea, cu vorba aspră, dar domoală:
Eu mă duc la sapă, tu de duci la școală!
Câte ierni trecut-au de când a plecat
Sus, în Bărăganul verde și-nstelat?
A rămas departe casa din câmpie,
Gândul mi se-ntoarce la copilărie.
Mă uit la o poză scoasă din album
Și îmi văd băiatul, un bărbat acum.
Are chipul tatei – parcă-i din oglindă –
Ori mă doare dorul care mă colindă?
În iernile albe ne spuneai povești,
Azi te simt aproape. Tată, unde ești?
Vasile Dumitru CHIPIRIȘTEANU
Redactor: Nela Viorica Boda
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 