Tristețea din rochii
În părul tău se-alintă veri toride
A spic de grâu îți cade val, pe spate
Sprâncenele-ți, două-ntrebări hibride
Între doi ochi de înger și păcate
Pe perna ta se-adună sfinții seara
Și nu s-ar mai întoarce-n raiul lor
Căci trupul tău e-u rai prin care vara
Dă iama, pârjolindu-te cu dor
Pe buze ți-a rămas, ca o uimire,
O urmă de sărut, o simți cum doare
Ți-e dragă, totuși, ca o amintire
Cu fragi și cu cireșe dulci-amare
Pe sâni ți se-odihnește feciorelnic,
Din când în când, privirea-ți ca o taină
Și-n ochi se-aprind scântei, lucind vremelnic
Și te incendiază pe sub haină
Iți odihnești pe coapse mâna stângă
Iar printre sfinți zvâcnesc dorințe mute
Un ochi îți râde, altu-ar da să plângă
De voluptatea altor nopți, trecute
Rămâi doar tu, cerceii și o salbă,
Iar îngerii nu vor să-nchidă ochii…
Îți lunecă pe trup mătasea albă
Și-ți lepezi, cu un gest, tristețea-n rochii
Redactor: Nela Viorica Boda
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 
superbă poezie, felicitări!
ApreciazăApreciază