UN VIS RĂSĂRIT DIN UITARE
Nici nu-mi mai amintesc câte ierni mi-au căzut pe gânduri
Și câte au troienit a inimii bătaie
Nu-mi mai amintesc nici câte veri s-au înecat în prunduri,
Nici câte primăveri cernut-au pe umerii mei ploaie.
Nici nu-mi mai amintesc câte cărări de suflet am străbătut desculță
Și câte pietre mi-au stat pe drum de gând
Nu-mi amintesc nici când din vise a încolțit sămânță
Și nici dacă, vreodată, s-aștept norocul m-am așezat la rând.
Nici nu-mi mai amintesc de m-am născut, vreodată,
Sau sunt doar o închipuire a unei vieți absurde
Nu-mi amintesc nici de-am pus lacăt pe-a sufletului poartă
Și cheia am aruncat, nici eu nu știu pe unde.
Nici nu-mi mai amintesc de timpul a trecut
Sau a înghețat în iarna din visele furate
Nu știu nici dacă veșnicia cu ziua s-a întrecut
Sau doar secundele într-un tic-tac stau astăzi adunate.
Îmi amintesc doar c-am renăscut într-o privire
Și-o stea a strălucit pe-un cer negru, tăciune
Îmi amintesc doar clipa scăldată în marea de iubire
Și-un vis ce-a răsărit din câmp cu flori, purtând pe buze un nume.
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 