Gabriel Cristea

În ochiul viu de frunză

Mă bântuie-un fior de vânt,
Aici în piscul plopului de-argint;
Aproape sunt răsufletul să-mi dau,
Căci prin nervuri ruginile-mi pătrund.

Te văd statuie cum privești
Întregul desfrunziș, copacii goi,
Ce scormonesc cu crengile prin nori;
Si-n ochiul viu de frunză lăcrimez.

Nu am gustat din versul tău,
Deși ai colindat păduri – te știu
De când eram un mugur visător
Și auzeam doar gându-ți rătăcit…

Eu mă pogor în primul zbor,
Visând prin ochii tăi de verde-crud;
Mă leagănă, poete, să învăț
Înlăcrimatul vers al tristului apus!

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu