Gheorghe Ionel Boboacă

Umbra

Te chem iubire, nu oricum, să vii
Fără de frici și inhibitii, de se poate,
Numai parfumul în loc de haine să îl ții,
Și părul lung și desfăcut pe spate.

Să te așezi pe pat, dar la fereastră,
Lumina lunii să-ți mângâie trupul,
Iar umbra, trandafirului din glastră,
Să îmi arate, unde pot să pun sărutul.

Și umbra în tandem cu ale lunii raze,
Se va muta încet pe trupul tău divin,
Și eu trecând peste ale timidității faze,
Îmi voi plimba sărutul, pe umbra fără spin.

Iar dacă mica umbră o să se oprească
Pe trandafirul roz, să știi, am să-l sărut
Făcându-ți trupul să-și dorească
O ploaie de săruturi, sau mai mult.

Dorința lui ca și a mea, se poate împlini,
O voi urma fără să vreau să mă opresc,
Îți spun printre săruturi, mereu te voi dori
Și fără a ta iubire, nu pot să mai trăiesc.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu