Divagații
Am călătorit desculță și cu haină de-mprumut,
mi-ai strigat „te rog renunță”, tot ce faci e Zău, prea mult.
Îndemnată de-o visare, c-aș putea să fiu eu iele,
m-am tot rătăcit pe mare într-o barcă de nuiele.
În realități golașe, nu aș vrea să se repete,
mări secate și orașe, rămase fără secrete.
Pierdută în ceața oarbă, ce a invadat cadranul,
vremea ce se crede doamnă, se comportă ca tiranul.
Ochii nu mai au repere și nimic în profunzime…
tot mai slabe sunt și ele, atacate-s cu cruzime.
Pulsul îmi aleargă-n grabă, spre-o ființă străvezie
care își zâmbește-n barbă, criticând viața-mi pustie.
Nălucirea, ca secunda, tace inspectându-și drumul,
îmi distruge toată truda, tot lovind în câte unul.
Pe covor o poezie, cu eroii reci și acri,
într-o seară cam târzie, ne promite să fim sacri.
Redactor: Cristina Pasca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 