Colind
Izvorul cântă dintr-un șes când munții se închină
La ceru-n frunți de nori cules, Lumină albă, lină.
Din foșnet dulce de stejar, mai cade câte-o pânză
Pe tâmpla unui vechi altar, de-ngălbenită frunză.
La ieslea cu surâs divin, un cor de îngeri cântă;
Crăciun cu sufletul hain, în mâini povești frământă.
Cu ochi de plânsul cristalin, al împlinirii sfinte,
Maria frânge în suspin durerea de părinte.
-Marie, prunc neprihănit în tine e născutul,
Cu ochi de cerul înflorit și glasul, absolutul!
-Marie,-n sâni izvoare-ți curg și Fiul tău le-adună
În trupul crud de demiurg și-n palmele de tină!
Când magii Fiul ți-au văzut, cu toți se închinară;
Și s-au mirat, și au crezut, și imnuri îi cântară.
Isus, născut în trup de om, cu Dumnezeu ființă
Culege roadele din pom, când fapta-i o căință.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 