VIAȚA pe TERRA
Mi se strânge iască lacrima sub pleoape,
Nimeni nu-i cu mine noaptea în odaie…
Dragostea-i departe, moartea e aproape,
Vremuri de răstriște, vremuri de războaie…
„SE ROTESC FUIOARE VEȘTEDE DE CEAȚĂ”
Iar acum, din ceruri, picură și tună!
Viața mea pe Terra nu mai este viață,
Pe sub pleoape grele lacrimi se adună…
Negura albastră peste văi se lasă,
Clopote ne cheamă către mântuire.
Aș fi vrut să fie viața mai frumoasă
Pe pământul nostru roditor din fire.
Iar în calea noastră ce spre chinuri duce,
Pângărit e totul: legea, limba, locul;
Dar suntem de veacuri apărați de cruce,
Știm ce e povara, știm ce e norocul…
Dragostea de țară este între maluri,
Far ce luminează de o veșnicie!
Setea de dreptate și de idealuri
S-a hrănit cu sânge și cu sărăcie!
Mi se frânge noaptea-n două pe o carte,
Nu am nicio vină, n-are nicio vină…
Moartea e aproape, dragostea-i departe,
Cei plecați în ceruri ne trimit lumină!
Și cu rugi amare mă așez la masă,
Simt că tot pământul nu ne poate ține;
Iar la mine-acasă, nu mai sunt acasă,
Iarna e prea lungă, verile-s puține.
Cei rămași aicea, dincolo de moarte,
Au și nanocipuri, au și malformații,
Nu sunt nici pe lună, nu sunt nici pe marte,
Cum sunt toți poeții fără înclinații,
Culminând în presă sau la vreo chermeză,
Din puterea minții, ne vorbesc în pungă…
Cei atinși de fulger nu mai au proteză
Și ne sapă groapa c-o lopată ciungă.
Cei loviți de trenuri sângeră în gură,
Cei ce sunt lunatici sunt străini din fire.
Cei ce nu-și asumă altă lovitură
Sunt doar prizonierii mrejei din iubire.
Și beau apă pură întru limpezire.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 