Cunoaște-mă iar!
Din coaja literelor am luat mir de iasomie
Și mi-am uns toate tălpile drumului care duc
până la tine.
Pentru orice zi de dezluminare, recunoaște-mă!
Te văd.
Nu știu de ce îți schimbi uneltele când mă șlefuiești.
Nu voi rămâne în fiecare zi la fel.
Îmbracă-mă într-o haină Domnească
și cântă-mi cu fluierul.
Timpul numește-l ca pe mine: Doina întâiei șezători.
Nu-mi da forma în minte în orice zi.
Cheamă-mă și cuvântul își ridică toate stăvilarele!
O bătaie de inimi ne unește.
Voi veni. Așteaptă-mă în locul acela.
Vom rămâne numai noi și focul.
Focul nostru încă pâlpâie în vatra primului cuvânt
– Prima promisiune.
Ce adiere de gânduri neînțeleasă!
Ce priveliște văd în explicație!
Doar ea, numai ea rămâne
Ca mireasma în ziua dezluminării,
Și, piere ca pașii mei încă nefăcuți în drumul către tine.
Recunoaște-mi glasul și vei afla totul;
Nu ți-am spus până astăzi, dar,
Nici un zeu și niciun Dumnezeu
Nu ar putea să îmi oprească
Acele gânduri rămase între cuvinte;
Cuvintele pe care încă nu ți le-am spus,
Și, n-am făcut plecăciune în fața lor.
Nu mă suspecta! N-am știut până astăzi
Că umblam cu tălpile goale pe cuvintele încă nezise.
S-a păstrat secretul în izvorul noului alfabet.
Nu mă suspecta de lacrimile încă neizvorâte
La auzirea primei tale bătăi de inimi.
Mi s-a spus că amândoi avem aceeași mamă
Și același gânduri.
Stăvilarele ne sunt ridicate înaintea luminii!
Nu ți-am spus până astăzi că tu ești
Cel căruia trebuia să îi spun doar câteva litere,
Pentru toate cuvintele încă nerostite,
Definitiv, nu provizoriu, în altele,
Ascunse ca într-o poezie.
Nu ți-am spus. Cunoaște-mă și e recunoaște-mă.
Redactor: Nela Viorica Boda
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 