Mărioara Nedea

LA ORA CÂND MI-E DOR DE TINE

La ora când mi-e dor de tine
Şi ies strigoii să vâneze-n lună,
Simt gândul că valsează prin ruine
Şi-n mine mai rămâne o fărâmă
De suflet ,ca un viciu nefiresc.
Îţi reconstitui paşii din nisipul
Oceanului neplanetar, firesc,
Ce ţi-a furat pentru o vară chipul.

La ceasul când cocoşii îmi îngână
Neliniştitul puls prins în torace,
Îmi dai motive să te ţin de mână.
Să te devor impropriu şi vorace.
Te recompun vocală în hiat.
Căci te iubesc, deşi mă tem de iad.
Îmi eşti blestem, durere şi liant
în lupta cu vulcanii care-mi ard

Sub pleoape de stamine şi pistiluri,
Aripi de fluturi, sâmburi de cais.
De-aceea te provoc în mii de stiluri:
La ora când adorm, tu intră-n vis!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu