Dumirire
Cât poți fi de liber, oare, cât de îndrăzneț?
Fericirea, pentru tine, are-un magic preț?
Inimi agere se-nvoltă până pe o stea…
Ba din flori îmi furi sărutul, ba din catifea!
Să îți știu mijind prin preajmă… dorul, mi-aș dori,
Să colind hai-hui prin sensuri, poate m-aș feri…
Lasă-mă în ritmul propriu, nu mă rătăcesc,
Într-un spațiu preedenic, lung… mă dumiresc!
Am o slobodă uimire să-ți tresar în piept,
De ce harul tânăr doarme, de ce nu-i deștept?
Vreau să-mi cânte printre ramuri de salcâm vioi,
Să-nflorim a doua oară, să fim doar noi doi!
Noi și Universul însuși, într-un fin extaz!
Mi se înfioară gândul, rumen în obraz…
Mă-nfășor în tonuri simple, nu te-ademenesc,
Doar îți cer tot cerul vieții, plin de nelumesc!
Să-l alint în graiuri dalbe, ca pe-un mult iubit,
Lumi să se înalțe-n slavă de la răsărit
Până-n miezul nopții… mistic, de atât frumos,
Nu-i așa că n-ai cunoaște… joc, mai prețios?
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 