DE FRIGUL LUMII DE-AFARĂ
Brațele tale, în care grăbită m-ascund
Mă învelesc adesea de frigul lumii de-afară.
Sunt ancore parcă, spre țărmuri înalte de prund
Un tainic refugiu, când fricile mă înconjoară.
Tu, flacără vie ce crește-n al iernii decor
Lumină, scânteie, căzută din steaua polară.
Acoperă-mi inima, pansează-i și rana ușor
Și învelește-o de frigul lumii de-afară!
Te simt ca pe-o vrajă ce schimbă tăcerea-n ninsori
Și flori de cristal se pierd în vântul de seară…
Când ninge și-ngheață arcușul atâtor viori,
Să mă-nvelești de frigul lumii de-afară!
Cu calde priviri, mângâi orizontul pustiu
Și-o rază-n apus mai pâlpâie-n norul de ceară.
Nu-mi pasă că-n vise e frig și se face târziu,
Cât timp mă-nvelești de frigul lumii de-afară!
Când se va duce și iarna cu sloiuri și ger
Și-o să adie iar vântul de primăvară
Vom răsădi alte vise, cu aripi de fier
Și vom uita de frigul lumii de-afară!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 