SĂ RUP DIN UMBRA TA
Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefață
Ce clocoteau prin sânge când erai –
Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,
Tăcerea îmi vorbește fără grai.
Se sparge-un geam din cer în gerul nopții
Și ușile se-nchid pe sub pământ –
S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porții
Și chinuie cuvânt după cuvânt.
Și umbra ta se chinuie-n fereastră,
Să-mbrace un suspin, să-i vină bine –
Ca și parfumul florilor din glastră,
Suspinul a rămas în piept la mine.
Din tot ce-a fost, nimic nu se păstrează,
Din ce-a trăit, nimic nu mai trăiește –
Uitarea-n profeție levitează,
Tăcerea-n graiul muților vorbește.
Mi-e rău de-atâta liniște pe față,
Mi-e dor de un cuvânt de-al tău și-aș vrea
Să rup din umbra ta un colț de viață
Și să-l înfig, adânc, în umbra mea.
Redactor: Mira Miru
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 