Nicoleta Lupu

Cugetări

E- atâta zgomot în această lume,
Nici timpul nu mai e ca altădată,
Iubirea e acum un fel de-a spune,
Prea rar o simt cei care vor s-o-mpartă…

Se pierd în nefirescul de iluzii,
Și dându-i preț, la rămășag o pun,
Când în neștirea plină de confuzii,
Nici ei nu cred, atuncea când o spun.

Cuvântă fără tact un ,, te iubesc”,
Nu simt acel ceva ieșit din suflet,
Apoi, în derizoriu se-nvârtesc,
Dar nu voiesc să răscolească-n cuget.

O spun prea des, simțindu-se stăpâni,
Pe viața celuilalt plătind tributuri,
Se veștejesc grădinile cu crini,
Printre cuvinte care trec prin scuturi.

Când spui ,,iubire”, se revarsă cerul,
Și-și plimbă luna stelele cu carul,
În osanale o ridică clerul,
Voi ce-ați iubit, i-ați savurat nectarul.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu